Bună, frumoaselor! :))
Astăzi, aş dori să facem o călătorie în anii nouăzeci. Pentru unele dintre dumneavoastră, va fi o reminiscenţă a copilăriei, însă pentru altele, acest articol va fi ca o lecţie de istorie. Desigur, tot ce voi face este să descriu tendinţele de machiaj şi modă din această decadă. În tinereţea mea, cei de la Guns N’ Roses erau tineri şi frumoşi, formaţia Backstreet Boys era ascultată pe casetofoane, iar coamele de leu (create cu ajutorul plăcilor de păr) erau cele mai populare coafuri.
Cum arăta machiajul în anii nouăzeci? Care erau canoanele de frumuseţe în acele timpuri? Intraţi în maşina timpului pentru a ne reîntoarce în acea epocă bizară, în care doar câţiva ştiau ce este anticearcănul, blenderul de frumuseţe sau pensulele de frumuseţe. Puneţi-vă centurile de siguranţă… aceste instrumente de machiaj existau deja în anii nouăzeci 😉
Machiajul anilor nouăzeci a corespuns genurilor care au dominat lumea muzicii din acele timpuri. Prima parte a anilor nouăzeci a fost, fără îndoială, devotată genului grunge, în timp ce a doua parte a fost dominată de muzica pop şi Spice Girls. Era simplu de observat modul în care femeile aplicau machiajul. Machiajul grunge era mult mai armonios. Nimeni nu auzise de baza de machiaj. În ceea ce priveşte fondul de ten, majoritatea femeilor utilizau Dermacol – un produs originar din Republica Cehă. Acest produs de colorare oferea o acoperire masivă şi era “periculos” pentru cele cu mâini neîndemânatice (da, atunci toate fondurile de ten erau aplicate doar cu ajutorul mâinilor). Din nou, acest produs a fost iubit de femei deoarece era perfect pentru camuflarea tuturor imperfecţiunilor pielii. Pentru cele interesate de acest produs cosmetic, Dermacol este încă disponibil în unele magazine online. Presupun că până în prezent, au schimbat nuanţele, deoarece cu câţiva ani în urmă, gama de culori era mai degrabă… săracă. Revenind la anii nouăzeci, farmaciile obişnuite erau pline de produse Rimmel, Constance Carroll şi Pierre Rene. Întreaga Europă era înnebunită după rimelul în verde mentă şi verde simplu, care prezenta un capac auriu şi o pensulă stufoasă. Trebuie să recunosc că acest produs oferea rezultate foarte bune.
În prezent ne concentrăm pe obţinerea unui aspect frumos şi bine definit al sprâncenelor, însă în anii nouăzeci, cu cât sprâncenele erau mai subţiri, cu atât aspectul era considerat mai la modă. În principiu, definirea sprâncenelor extrem de subţiri şi aplicarea unui gel transparent era suficientă. Culori armonioase, gene machiate doar pe pleoapele superioare, farduri de ochi subtile (putem spune că datorăm fardurile de ochi în culori mate anilor nouăzeci) care contrastau cu nuanţele murdare de… ruj foarte FOARTE sidefate. Trebuie să recunosc că şi eu am avut un ruj într-o nuanţă albă sidefată (de fapt, nu l-am folosit deloc, dar magia era în a-l avea în rucsac, asta era tot). De fapt, arăta groaznic pe toate tipurile de buze şi tenuri, totuşi era vizibil de la mare distanţă şi a devenit un adevărat succes în rândul fetelor care iubeau muzica pop. Desigur, rujul roşu a fost întotdeauna la modă şi aplicat cu mult entuziasm la toate evenimentele importante. În ceea ce priveşte machiajul pleoapelor, acestea erau definite prin utilizarea fardurilor cu aspect sidefat, care luceau de la 20 de km, deoarece erau aplicate în cantităţi enorme şi atingeau linia sprâncenelor. Îmi doresc ca acest stil să revină la modă? Hm…
Lasă un răspuns